Parfum de vanilie

In dimineata de mai, un soare obraznic incalzeste fereastra camerei micute, cu raze mici de foc ce se plimba nastrusnic pe chipul tau, cu jocuri de lumini create cu maiestrie de ramurile ciresului. Dormi profund precum un prunc. Chipul tau zambeste-n somn, exprimand trairi, sentimente si actiuni cu patos, cu-ndarjire. Mi-esti draga, precum o soapta calda din partea unui vechi prieten. Stau, te privesc minute-n sir, de parca timpul nu reprezinta decat o unitate de masura fara sens, un surplus al vietii linistite pe care o avem vrem. M-apropii temator de tine, cu grija sa nu ma simti. Incep a te mangaia usor pe fata, jucandu-ma-n parul tau. Tresari. Deschizi ochii si zambesti. Linistita, incepi sa te intinzi, sa te alinti. Esti precum un copil, unul mic si rasfatat care vrea mereu sa fie in centrul atentiei. Ceva absolut firesc, avand in vedere ca esti fericirea mea, un gand bun, plin de vitalitate. Esti energia care indeparteaza norii. Esti raza de soare intr-un uragan de cuvinte proaste si oameni urati. Esti precum un parfum de vanilie: o esenta tare, capabila sa imbete orice trecator cu arome dulci, seducatoare; dar cu un ambalaj extrem de fragil. Pentru ca esti femeie. Pentru ca esti lipsita de aparare. Pentru ca ai nevoie de liniste si de ganduri frumoase. Pentru ca iubesti si pentru ca esti iubita.

Revenire

Hello,

A trecut deja un an de cand nu am mai scris "aicisa". E timpul pentru o revenire. Cele 3 zile petrecute in Vama mi-au dat pofta de scris, pofta de viata. In Vama e viata. E culoare. E libertate. De maine ne apucam de publicat (sper) un post pe saptamana.