Ingerasul meu

Exista lucruri sublime pe lumea asta,
Dar
Pentru mine existi tu!

Exista fericire-n lume,
Dar
In viata mea esti tu!

Exista ingeri, ingerasi,
Dar pentru-al meu suflet
Existi tu!

Poezie

Muntele
de Adrian Paunescu


Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la targ , dar nu l-am luat pe bani
Are paduri si rauri si o punte
In varsta de nu milion de ani...

Ti l-am adus in brate pan' la poarta
E minunat si piatra lui e grea,
Comertul ambulant cu munti se poarta...
Dar unde-ai sa-l asezi, iubita mea?

Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreti ce canta-n coruri : jir !!
Iar in adanc sunt staturi de uraniu
Si-am dat putin pe el ... un chilipir...

Iubita mea, gaseste marea vale
In care sa-l aduc si sa-l rastorn
Si-apoi la nunta regasirii sale
Sa cant ca vanator al lui din corn...

Iubita mea ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-i sti si ce vei vrea,
Eu ma retrag in pesteri muribunde
Ca am uitat sa-ti mai soptesc ceva
Am dat pe acest munte VIATA MEA

Din marele bazar cu amanunte
Platind cu viata tot ce scump era
Iubita mea ti-am cumparat un munte...
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta.

Parfum cu nuanta de durere.

Mi-e dor de tine desi au trecut doar cinci ore de cand ai plecat. 
Parfumul corpului tau mi-a imbibat asternuturile, hainele, parul, pielea si... si sufletul! Gandurile imi zboara haotic, precum fulgii intr-un viscol aprig de ianuarie. 
Lipsa ta se aseamana cu "pustietatea de sunete" ce se asterne peste urechile unui surd, cu lipsa cercului culorilor in viata unui orb. 
Mi-e dor de tine, mai mult ca oricand.
Iti simt lipsa, mai rau ca niciodata.
As vrea sa fii aici, acum si pentru totdeauna. 
Te iubesc, draga mea Ioana!

My soul, your heart.

Sufletul meu e bantuit,
De-o fapta de nebanuit.

Un sincer sentiment
S-a cuibarit,
In acel loc de neclintit,
De-atatea curve ce-au gresit
Patandu-l si schimbandu-l
Cu mrejele lor ieftine..

Dar acum totul s-a schimbat,
Am 'nvatat, am meditat...
Te-am intalnit pe tine,
O fata ce-a meritat
Sa-i fie 'n dar dat
Acest loc de mult uitat.

Nu esti ca oricare,
O simpla muritoare..
Tu esti firava ca un pui,
Atat prin gingasie
Cat si prin fantasie.

Tu esti aici mereu,
Cu-n fapt, un gand
Sau mai stiu eu..
Mereu razand,
Mereu ascultand,
Mereu exorcizand orice
Trist de-al meu gand.

Si-acuma revenind,
La fapta de nebanuit
Din partea-ntai a acestui jind:
Aceasta fapta, de care tot pomenesc
Este de fapt o simpla fraza: Te iu...

Te iubesc!

Tu

Ai fost o inima de piatra. Te-ai folosit de mine, de sentimentele mele, de nevoile mele, de sufletul meu, ca sa uiti, ca sa-ti fie bine. Nu ai tinut nicio clipa la mine, in ciuda faptului ca tu inca pretinzi, si acum, contrariul.
M-ai folosit ca pe o batista, de unica folosinta. O data ce ti-a trecut "raceala", m-ai aruncat!
In fiecare zi, imi spuneai ca ma iubesti, imi vorbeai de faptul ca nu avem niciun viitor, ca ne vom certa urat. Uite ca ai avut dreptate, partial. Nu ne-am certat urat, pentru ca, desi m-ai ranit, eu sunt un domn si stiu sa ma port. Daca era altul in locul meu.. In fine, trecem peste.
Ai facut ce-ai vrut din mine si din aceasta relatie, ce parea foarte frumoasa, poate chiar minunata.
Imi spuneai ca sunt "pretios" pentru tine, ca esti norocoasa ca m-ai intalnit. Vrajeala!
Imi reprosai mie de fiece data cand ne certam, ca sunt de vina, ca nu stiu sa am grija de tine si "de noi".. Cum de am fost asa orb si nu m-am prins ca urma sa ma faci sa ma despart de tine, ca iti pregateai terenul?
Ai vrut sa faci in asa fel, incat sa ma despart de tine, ca tu sa ramai cu constiinta curata, fara regrete. Repet, te-ai folosit de mine.
Imi vorbesti de faptul ca ai o datorie morala? Nu cred. Mai ai tupeul sa-mi spui asta? Dispari! Imi spui ca inca il iubesti pe magarul ala, care ti-a facut atatea chestii urate? Esti o proasta. Sunt sigur ca adevarul e undeva la mijloc.

In incheiere, as vrea sa te rog sa dispari de tot din peisaj(deja ai disparut dintre prietenii mei pe Facebook, din agenda mea de telefon..).
Intoarce-te la magarul tau, la adevaratele persoane care te merita. Poate eu n-am stiut sa te apreciez...