Șoaptă de toamnă

O șoaptă-amară
Spusă-n grabă unui tânăr călător…
Cuvinte scrise-n vrajbă
Precum pastelul unui pictor.

Un copil în toamna așternută
Peste bănci, prin parcuri, peste noi
Se departează-ncet, în nori
Cu inima-i tacută.

Un zâmbet suav,
Un glas șoptit
Prezice-un dor nebănuit
Prezice-un dor nebănuit…