Tu

Ai fost o inima de piatra. Te-ai folosit de mine, de sentimentele mele, de nevoile mele, de sufletul meu, ca sa uiti, ca sa-ti fie bine. Nu ai tinut nicio clipa la mine, in ciuda faptului ca tu inca pretinzi, si acum, contrariul.
M-ai folosit ca pe o batista, de unica folosinta. O data ce ti-a trecut "raceala", m-ai aruncat!
In fiecare zi, imi spuneai ca ma iubesti, imi vorbeai de faptul ca nu avem niciun viitor, ca ne vom certa urat. Uite ca ai avut dreptate, partial. Nu ne-am certat urat, pentru ca, desi m-ai ranit, eu sunt un domn si stiu sa ma port. Daca era altul in locul meu.. In fine, trecem peste.
Ai facut ce-ai vrut din mine si din aceasta relatie, ce parea foarte frumoasa, poate chiar minunata.
Imi spuneai ca sunt "pretios" pentru tine, ca esti norocoasa ca m-ai intalnit. Vrajeala!
Imi reprosai mie de fiece data cand ne certam, ca sunt de vina, ca nu stiu sa am grija de tine si "de noi".. Cum de am fost asa orb si nu m-am prins ca urma sa ma faci sa ma despart de tine, ca iti pregateai terenul?
Ai vrut sa faci in asa fel, incat sa ma despart de tine, ca tu sa ramai cu constiinta curata, fara regrete. Repet, te-ai folosit de mine.
Imi vorbesti de faptul ca ai o datorie morala? Nu cred. Mai ai tupeul sa-mi spui asta? Dispari! Imi spui ca inca il iubesti pe magarul ala, care ti-a facut atatea chestii urate? Esti o proasta. Sunt sigur ca adevarul e undeva la mijloc.

In incheiere, as vrea sa te rog sa dispari de tot din peisaj(deja ai disparut dintre prietenii mei pe Facebook, din agenda mea de telefon..).
Intoarce-te la magarul tau, la adevaratele persoane care te merita. Poate eu n-am stiut sa te apreciez...