Femeie!

Mintea ta o ia razna, de la orice fapta "gresita" a unui mascul. Te infurii, te agiti, incepi sa urli si sa tipi... Degeaba. Orice-am face e in zadar. Tu mereu ai dreptate. Tu mereu le stii pe toate... Tu mereu le vrei pe toate. Niciun rau nu e prea involburat, niciun astru prea-ndepartat.

Ne contram mereu; orice acord e de neatins. Desi ne place sa zambim, ne certam... doar ca sa ne impacam. Caci sarutul de dupa cearta e cel mai dulce desert. Suntem dependenti de tine. Desi majoritatea sexului tare n-ar recunoaste asta in veci. Patina de misoginism intuneca gandirea celor mai multi. Sau poate frustrarile?

Si cu toate astea, in bratele tale ne regasim linistea. Cu tine adormim in fiece seara in gand. Sau in brate. Chiar daca nu esti mereu alaturi, cu siguranta te gandesti frumos la noi. Ca la niste copii, dependenti de atentia si afectiunea mamei. Dependenti de frumustea matinala a chipului tau, de trupul tau golas, de lucrurile frumoase create cu grija de tine. Tu ne oferi iubire cu de toate: arome de sentimente asortate, parfumuri fine de cuvinte, simtiri aromate.

Femeie, ramai in continuare simpla! Asa-ti sta cel mai bine. Si prin simplu ma refer la sinceritate, la sentimente si la actiuni. Fii naturala. Nu incerca sa epatezi. Renunta la artificiile ieftine de imagine. Trebuie sa fii mandra de cum arati, sa ignori comentariile injuste.

Parfum de vanilie

In dimineata de mai, un soare obraznic incalzeste fereastra camerei micute, cu raze mici de foc ce se plimba nastrusnic pe chipul tau, cu jocuri de lumini create cu maiestrie de ramurile ciresului. Dormi profund precum un prunc. Chipul tau zambeste-n somn, exprimand trairi, sentimente si actiuni cu patos, cu-ndarjire. Mi-esti draga, precum o soapta calda din partea unui vechi prieten. Stau, te privesc minute-n sir, de parca timpul nu reprezinta decat o unitate de masura fara sens, un surplus al vietii linistite pe care o avem vrem. M-apropii temator de tine, cu grija sa nu ma simti. Incep a te mangaia usor pe fata, jucandu-ma-n parul tau. Tresari. Deschizi ochii si zambesti. Linistita, incepi sa te intinzi, sa te alinti. Esti precum un copil, unul mic si rasfatat care vrea mereu sa fie in centrul atentiei. Ceva absolut firesc, avand in vedere ca esti fericirea mea, un gand bun, plin de vitalitate. Esti energia care indeparteaza norii. Esti raza de soare intr-un uragan de cuvinte proaste si oameni urati. Esti precum un parfum de vanilie: o esenta tare, capabila sa imbete orice trecator cu arome dulci, seducatoare; dar cu un ambalaj extrem de fragil. Pentru ca esti femeie. Pentru ca esti lipsita de aparare. Pentru ca ai nevoie de liniste si de ganduri frumoase. Pentru ca iubesti si pentru ca esti iubita.

Revenire

Hello,

A trecut deja un an de cand nu am mai scris "aicisa". E timpul pentru o revenire. Cele 3 zile petrecute in Vama mi-au dat pofta de scris, pofta de viata. In Vama e viata. E culoare. E libertate. De maine ne apucam de publicat (sper) un post pe saptamana.

Colier de perle

Povestea incepe intr-o seara de toamna tarzie, pe o strada din cartierul Cotroceni. Frigul de toamna si mirosul de vin fiert si nuci au "strans" locuitorii in case. Pe strada pustie, doua siluete apar grabite, din intunericul ce acopera linistea deja asternuta. 

Prin covorul de frunze, isi croiesc cararea spre o micuta casuta, care adaposteste o ceainarie.

Iubirea nu trebuie traita cu teama.

(Va urma)

Pustietatea sufletului meu

Mi-am gasit sufletul murind,
Jertfindu-se usor
Intr-un colt uitat de noapte
Intr-o vale aruncat...
Inconjurat de lupi si soapte
Intr-un val de nori si moarte.

O lupta crancena-n acea vale
O lacrima-i trista pe fata ei zambitoare
Sunt taisul lamei ce l-ai simtit candva in suflet,
Sunt acel baiat tratat ca-ntr-un pamflet.

Voi fi otrava ce-n sange o simti picurand,
Voi fi cea din urma soapta, un ultim gand
Rostit cu teama-n suflet
Pe-acest pamant.

Șoaptă de toamnă

O șoaptă-amară
Spusă-n grabă unui tânăr călător…
Cuvinte scrise-n vrajbă
Precum pastelul unui pictor.

Un copil în toamna așternută
Peste bănci, prin parcuri, peste noi
Se departează-ncet, în nori
Cu inima-i tacută.

Un zâmbet suav,
Un glas șoptit
Prezice-un dor nebănuit
Prezice-un dor nebănuit…

Vine o zi

Cand totul dispare. In jurul tau, valuri de fum te invaluie usor. Incepi sa te uiti speriat in jur. E o ceata gri, densa. Incepi sa dai buimac din maini, incercand sa o alungi. In zadar...
Te uiti cu privirea pierduta in jos, in palmele tale. Tii strans ceva. E un medalion cu poza voastra. Micul obiect de argint, sclipeste in lumina slaba a noptii. Il stii strans, strans de tot, incercand parca sa-l integrezi in trupul tau. In zadar...
Brusc, mainile-ncep sa-ti tremure, necontrolat, parca intrate in fibrilatii. Il scapi pe pamantul acoperit de cenusa, scrum si zgura. Te-arunci dupa el, incepi sa-l cauti. In zadar...
Cuvinte, fapte, gesturi, amintiri. Toate iti trec "pe repede-nainte" prin minte. Esti pe moarte, om bun. Mori usor, usor... cu fiecare gest disperat de a incerca sa salvezi una din stafiile trecutului. Sufletul se stinge, sugrumat fiind de greselile trecutului, precum nuanta rosiatica a unui mar sub valurile de caramel.
Plangi. Acum, e in zadar...

Amalgam

Mi-e dor,
Mi-e frig,
Mi-e sete,
Mi-e teama,
Mi-e foame,
Mi-e rau,
Mi-e totuna,
Mi-e lehamite,
Sunt curios,
Sunt intristat,
Sunt incantat,
Sunt increzator,
Sunt fericit,
As vrea sa pot, sa
Te iubesc. Amalgam.

Jo

Doi ochi albaștrii,
Părul de foc,
Doi umeri sihaștrii
Se-arată biunivoc ...
O făptură suavă
Apărută de niciunde
'mi zâmbește ca o agavă
Ca o plantă efemeră,
O oază abundentă
De fericire, spaime
Și-un amalgam de sentimente
Precum șevaletul unui Picasso contemporan.

Picioruș de balerină
O unduire viperină
Un glas necunoscut ... stridor
Un dor, precum un nor, precum stă-n port un abordor, precum violina unui acordor, coloritul unui condor, îți descopăr secretele - precum un conchistador... ador să-ți aud pașii venind ușor pe coridor, ador să te ador să te ador ... să te ... ador.

N-are-un înțeles,
E-o strofă scrisă
Fără scop, fără cap, fără coadă.

Soapta efemera

Timpul usor se scurge. Incep sa-mi pierd rabdarea... Tu nu vii, eziti sa mi te mai arati in fata. Te ascunzi in umbra unor cuvinte grele, precum o cadana in spatele voalului. Mi-e sete de sentimente, mi-e dor de cuvinte, mi-e foame de tine. As vrea sa te strang din nou la pieptul meu, sa auzi cum "urla" de fericire cand esti langa mine. Usor, intr-un vis te regasesc. Te prind de mana. Te tin strans, nu-ti dau drumul de frica sa nu te pierd. Iti mangai pielea, ma joc in parul tau. Te sarut. Te am... (to be continued)

Ciu

M-a abordat. M-a prins cu ceva. Nu stiu cu ce. Cu farmecul ei, poate. Poate cu sinceritatea si dezinvoltura de care a dat dovada.




S-a speriat... S-a "panicat" precum un copil cand aude povesti de groaza. M-a acuzat pe nedrept. Pacat!

Stropi de durere
Se scurg usor
Sentimente efemere
Se-aprind si mor.

Maini gingase
Imprecheate-n graba
Au creat durere
Clipe, soapte
Fum, parfum
De sentimente efemere...

Da!

Picaturi de roua
Curg acid
Dezvaluindu-mi doua
Chipuri de copil.

Sunt doi sani frumosi
Atenti, meticulosi
Mici si dragalasi
Usor golanasi
Imi desfata privirea
'mi mangaie amintirea.

Razand, dansand
Se-arunca-n joc
De fericire vibrand

'mi alina durerea
Produsa de ea
Venin parsiv
Lichid divin
Ce-mi iriga candva
Venele...Inima.